Acoperisurile verzi – beneficii si tehnologie de realizare

Termenul „€œgreen roof”, adică acoperiș verde , are un sens destul de general în contextul actual dezvoltării durabile. Printre noțiunile la care se referă se număra :

  •  acoperișurile înverzite, cu suprafața șarpantei/planșeului plantată
  •  terasele-grădină de pe acoperișurile plane
  • acoperișurile ecologice – din stuf, paie, etc
  • acoperișurile care colectează și refolosesc apa pluvială (categorie denumită ulterior blue roof-acoperiș albastru)
  • acoperișurile care colectează energia solară
  •  izolarea specială a șarpantei/planșeului pentru a minimiza pierderile de energie

Articolul prezent va detalia cel mai des utilizat înțeles al termenului , cel al acoperișurilor înverzite prin plantarea directă a sarpantelor și teraselor superioare.

Beneficiile acestei forme de învelitoare au fost speculate sub diverse forme de-a lungul istoriei, de la bordeiele acoperite cu mușchi la cabanele islandeze și japoneze cu acoperișul înierbat.

Însă abia acum 50 de ani s-a “nascut” green-roof-ul modern, înGermaniaanilor ‘60. Fenomenul a cunoscut apoi o răspândire rapidă în multe state europene ce au preluat modelul pe fondul problematicii tot mai des vehiculate a sustenabilității orașelor și reducerii poluării.

Scepticismul inițial legat de acest gen de soluție a fost treptat înlocuit de entuziasm pe măsură ce tehnologia elimina eventualele neplăceri, legate de posibile infiltrații, deteriorări ale structurii sau atragerii de insecte. În timp, prin perfecționarea sistemelor de hidroizolații, a amestecului de sol pentru scăderea încărcării și a componenței straturilor intermediare, green roof-ul a ajuns să fie cunoscut doar pentru avantajele pe care le oferă:

  • Reducerea consumului de energie necesar pentru încălzire/răcire cu până la 25% prin creșterea coeficientului de izolare termică.
  • Purificarea aerului prin reducerea cantității de praf și particule din atmosferă
  • Posibilitatea colectării și utilizării apei pluviale
  • Îmbunătățirea izolației fonice a incintelor
  • Creșterea numărului de spații verzi în orașe și a calității imaginii urbane
La ora actuală avem de-a face cu două tipuri de acoperișuri verzi : cele obținute prin reconversia șarpantelor / teraselor existente, și cele prevăzute ca elemente constructive în cadrul clădirilor încă din timpul proiectării. Din prima categorie fac parte clădiri importante, precum :
Primăria orașului Chicago

Primăria orașului Chicago

GENO Haus, Stuttgart, Germania

GENO Haus, Stuttgart, Germania

                                        

Problema cu acest tip de acoperiș verde , obținut pin reconversie , în cazul teraselor superioare, este vizibilitatea. Datorită faptului că nu au fost preazute de la început, ca părți componente ale clădirii, aceste terase înverzite ajung să poată fi percepute din exterior numai din aer, rămânând de multe ori necunoscute trecătorilor cotidieni.

Cu a doua categorie de acoperișuri lucrurile stau complet diferit, aspectul estetic fiind mult mai bine speculat, uneori subordonând chiar volumetria și proporțiile construcției pentru a fi pus în valoare. Printre cele mai cunoscute și spectaculoase exemple de acest fel se număra :

Școala de artă și design din Singapore

Școala de artă și design din Singapore

Ansamblu rezidential eco

Ansamblul Nine Houses, Dietikon, Switzerland

Primăria prefecturii Fukuoka, Japonia

Primăria prefecturii Fukuoka, Japonia


Care este, însă tehnologia din spatele acestor acoperișuri? 

Ea diferă puțin de la simplele șarpante înverzite la acoperișurile terasă plantate cu arbori și arbuști, însă principiile de bază rămân aceleași.

În primul rând, este nevoie de o plasă bituminoasă , ce funcționează pe post de hidroizolație la nivelul șarpantei/terasei, pentru ca apa să nu se infiltreze în construcție, afectând elementele structurale. Peste acest prim strat, se va adăuga o folie geotextila, de protecție a hidroizolației împotriva rădăcinilor plantelor.

Folia geotextilă este , la rândul său acoperită de un strat modular din PVC , cu aspect gofrat, cu alveole de 3-5 cm Ø (pentru acoperișuri ce vor fi doar înierbate, nu plantate cu arbori și arbuști) și adâncime de 10 cm. Alveolele se umplu cu un strat de drenaj, din pietriș cu granulație mică și medie, cu rol de rupere a capilarității și evacuare rapidă a apei către căile de scurgere.

Peste aceste alveole și strat de drenaj, este aplicată o folie filtru, acoperită la rândul sau de substratul vegetal, cel în care se plantează efectiv. Grosimea stratului depinde de speciile ce se doresc a fi plantate. Ajungând de la 10 cm pentru ierburi până la 1m pentru arbori și arbuști.

Structura straturi acoperis verde

Structura straturi acoperis verde

Este cazul , în acest punct,  să “demitizam” câteva speculații care se vehiculează despre acoprisurile verzi și care fac populația extrem de reticentă la acest gen de soluții :

I . Acoperișul verde nu afectează și nu compromite structura clădirii :

           I.1. Apa nu se poate infiltra datorită hidoizolatiei, prezentă la nivelul       șarpantei/terasei fie că aceasta  este lăsată cu învelitoare normală (țiglă, tablă, șindrilă, etc) sau înverzită. Mai mult chiar, plantele rețin umezeala din precipitații, iar straturile de drenaj evacuează și mai eficient surplusul.  

          I.2. Încărcarea suplimentară , datorită acoperișurilor verzi nu suprasolicita elementele de rezistență, ducând la deteriorarea în timp a acestora, deoarece :

  • Orice acoperiș este calculat să reziste până la de 2-3 ori încărcarea curentă , obișnuită (datorată greutății proprii, zăpezii, etc). În plus, pentru fiecare lucrare de acest gen se obține o evaluare tehnică , efectuată de un inginer constructor, finalizată cu un raport în care se menționează exact capacitatea acoperișului respectiv.
  • Subtratul vegetal utilizat nu este pământ obișnuit. El are o compoziție ușoară, reducând încărcarea pe m² reducând considerabil solicitările structurii ; deși multe firme de pe piață folosesc sol fertil, de pădure, compoziția corectă a substratului  vegetal pentru acoperișuri verzi este :

                                   1. Rocă vulcanică – cu un grad mare de porozitate, aceasta reține                                                                                apa necesară plantelor, drenând ușor surplusul ;

                                   2. Fibră de cocos – această fibră vegetală, în contact cu apa devine                                                                             un substrat organic pentru plante ;

                                   3. Turbă – este un sol ușor, ce asigură scăderea până la jumătate a                                                                greutății obișnuite a unui m³ de pământ obișnuit.

II. Acoperișul verde nu trebuie întreținut  

O altă confuzie frecventă este cea a întreținerii acoperișurilor verzi. Pentru că multe firme folosesc, din păcate,  gazon pentru inverzirea acoperișurilor , aspectul acestora se deteriorează rapid. Gazonul este extrem de pretențios în privința cantității de apă oferite, a solului și a operațiilor de tundere. Ori a tunde un acoperiș este cel puțin hilar și , de multe ori nu doar periculos, ci imposibil.

Alegerea corectă pentru acoperișurile verzi, în special pentru cele înclinate, este un amestec de ierburi grase, cu precădere sedum , care au o creștere lentă , atingând  dimensiuni reduse.  În plus, acest tip de vegetație își reține necesarul de umiditate și nu suferă datorită variațiilor de temperatură și precipitații.

Acoperișul verde a fost “reinventat” în secolul XX pentru ca noi să ne bucurăm de beneficiile sale, nu pentru a ne crea o grijă în plus. Din păcate prea puține companii utilizează tehnologia corectă, din dorința de a micșora timpul de execuție și a maximiza profiturile. Acest gen de atitudine descurajează, însă,  oamenii în a alege soluții sustenabile, ecologice, pentru locuințele lor.  Acest articol dorește să atenționeze cititorii dornici de astfel de intervenții în privința posibilelor capcane prin furnizarea unor informații “first hand” despre realizarea acestora.

În continuare, vă prezentăm o lucrare de acest gen, efectuată de către firma noastră. Deoarece este încă în curs de desfaurare, imaginile au mai curând un caracter tehnic, urmărind procesul de implementare al acoperișului.

Stratul de drenaj nivelat peste alevole

Pregatire acoperis pentru inverzire

Aplicarea substratului vegetal

Intinderea si nivelarea substatului

se observa in ordine – hidroizolatia acoperis (folie verde), zona perimetrala colectoare cu pietris si substratul de sol

Aplicarea sistemului de irigatii prin picurare

Plantarea sedumului pe suprafata acoperisului

Acest articol a fost publicat în Lucrari executate, Produse si solutii avangardiste și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s