Sarbatoarea Sfantului Andrei – partea I

Sfantul Andrei

Dintre toate sarbatorile romanesti nici una nu este poate mai plina de semnificatii si mister precum ziua Sfantului Andrei si noaptea ce o precede. Amestec de rit crestin si obiceriuri stravechi, asa-zise pagane, aceasta sarbatoare destul de neglijata si mai putin cunoscuta reprezinta o punte de legatura, intre vechi si nou, intre viata si moarte. Am considerat-o ca fiind un subiect interesant, ea legandu-se printre altele de lucrari tipice de gradinarit ale acestei perioade, explicate prin intermediul culturii romanesti arhaice, a superstitiilor populare si credintelor pre-crestine.Traditiile legate de aceasta zi surprind in primul rand prin plurivalenta lor. De-obicei o sarbatoare este legata de un singur eveniment sau aspect al vietii unui sfant sau a unor sfinti.

Sfantul Andrei, insa  se deosebeste de toti ceilalti sfinti ai calendarului ortodox prin cateva trasaturi aparte. Numit si “cel dintai chemat”, el este considerat ocrotitorul Romaniei, fiind cel ce a adus crestinismul in lumea mitica a dacilor, castigandu-le respectul si credinta. Acest lucru i-a adus si supra-numele de patron al lupilor, stapanul fiarelor si pazitor al turmelor, suprapunandu-se peste divinitatea geto-daca Santandrei. Dupa cum se poate observa, lupul este mentionat separat de restul “fiarelor”, el reprezentand identitatea si spiritul de luptatori al poporului geto-dac. Cu alte cuvinte, desi dacii au acceptat si adoptat religia si mai cu seama principiile crestine propovaduite de Sfantul Andrei, nu au renuntat intru-totul la vechile lor credinte.

Noaptea Strigoilor – 29-30 noiembrie

S-a creat astfel o sarbatoare hibrida, cu conotatii mitice, in care se imbina ritualuri speciale de prosperitate a pamantului, protectie a oamenilor si animalelor ,aflare a ursitului/ursitei de catre tineri si a unor predictii pentru anul urmator.  Conform calendarului dacic, 30 noiembrie sau capul de iarna, cum mai era numit reprezenta sfarsitul de an si ziua in care “incep sa umble lupii”. Totodata, se spunea despre noaptea de 29 spre 30 ca este “noaptea strigoilor”, un Haloween romanesc, autentic, mult mai infricosator inca decat cel de curand importat, o noapte in care puterea celor morti este inzecita , acestia sculandu-se pentru a umbla printre cei vii, alaturi de alte creaturi supranaturale, precum varcolacii, pricolicii si strigoii vii cu care se luptau pentru a–si alege conducatorul pe noul an. Parerile sunt impartite, prin anumite zone spunandu-se ca strigoii si celelalte creaturi, calare pe maturi, butoaie si melite, ieseau sa prade turmele si sa se lupte cu lupii si ursii ,animale speciale pentru daci, primii simbolizand categoria luptatorilor iar cea de-a doua a agricultorilor si  mestesugarilor. Ca mijloc de protectie impotriva acestora, femeile intorceau seara vasele cu gura in jos, ungeau usile si ferestrele cu usturoi, ascundeau butoaiele si melitele in imprastiau prin curte ramasite de mancare pentru a satura spiritele flamande.

Din urzeala acestor credinte s-au nascut o serie intreaga de obiceuri ce se mai practica si azi in multe zone ale tarii . Despre acestea, va vom povesti in articolul de maine, 30 Noiembrie.

Pana atunci insa, tine-ti usturoiul aproape si ferestrele inchise🙂

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s